Casa cu turn

RD Sign este un studio de arhitectură cu sediul în Timișoara, România, care își are originea într-o companie de familie fondată în 1992, specializată în servicii de proiectare. Studio-ul de arhitectură a fost înființat în 2011 de arhitecții Daniela Negrișanu și Răzvan Negrișanu, cărora li s-a alăturat ulterior Valentin Sumanariu în calitate de partener asociat. Astăzi, echipa RD Sign reunește arhitecți, urbaniști și manageri de proiect, iar portofoliul său cuprinde proiecte care variază de la locuințe rezidențiale, birouri, spații comerciale și clădiri de birouri până la design interior. Unul dintre principiile ideologice care ghidează studioul de arhitectură RD Sign este acela de a găsi și menține un echilibru între teorie și practică, între stereotipurile de proiectare și inovație, între specificul locului și individualitatea fiecărei clădiri, încercând să concilieze interesele private cu cele ale comunității extinse și ale publicului, acordând atenție contextului cultural, social și economic al fiecărui proiect.

Uneori, arhitectura nu începe cu o casă, ci cu un teren rezultat din istoria orașului Parcela pe care este construită această casă s-a format în urma transformărilor succesive ale cartierului Odobescu și a inserțiilor realizate în perioada comunistă. Geometria ei nu mai aparține nici parcelării istorice, nici logicii dezvoltărilor recente. Înaintea proiectului de arhitectură a fost necesară definirea unui nou cadru urbanistic printr-un Plan Urbanistic de Detaliu, capabil să transforme un teren rezidual într-un loc construibil. Proiectul nu încearcă să corecteze terenul, ci să îl interpreteze. Forma casei rezultă din negocierea dintre limitele proprietății, vegetația matură și regulile urbanistice. Arborii existenți au devenit repere ale compoziției, iar volumele au fost construite în jurul lor. Locuința este organizată în două volume, corespunzătoare zonelor de zi și de noapte, legate printr-un turn vertical. Zona de zi ocupă partea cea mai puțin favorabilă a terenului, unde o curte interioară complet vitrată, organizată în jurul unui nuc existent, devine centrul casei. Arborele nu este un element de decor, ci organizează spațiul și oferă familiei un loc protejat, retras de privirile vecinilor, în care interiorul și exteriorul funcționează împreună. Turnul stabilește un dialog discret cu turnul fostei centrale termice, unul dintre puținele repere verticale ale cartierului. Gândit inițial ca un spațiu al celor doi copii, acesta s-a schimbat odată cu familia. Astăzi, când doar unul dintre ei îl mai folosește, nivelurile superioare au devenit locul de lucru al părinților. Arhitectura nu a rămas fidelă intenției autorului, ci a fost suficient de flexibilă încât să se adapteze vieții celor care o locuiesc.