gravitație

Arhitectura este inevitabil legată de fotografie, iar pasiunea pentru cea din urmă a crescut treptat, ajungând să fie un mijloc curent de a surprinde ineditul și locurile diferite, descoperite prin multiplele călătorii. Activând deopotrivă în practica profesională și învățământ, spațiul construit reprezintă un subiect major al fotografiilor proprii, prin varietatea și calitatea lui. Orice deplasare – mai scurtă (o conferință științifică, un târg de materiale, un concurs sportiv) sau mai lungă (o vacanță de iarnă sau de vară, o practică studențească, o expoziție mondială) – într-o locație nouă reprezintă pentru mine un prilej de întâlnire cu arhitecturi din alte zone sau culturi, imortalizând atât inovații constructive cât și tehnici tradiționale.

Un hotel interbelic, faimos pentru posibila legătură cu naziștii, a devenit un muzeu de interes național, lăsat însă în stare de degradare. Structura de beton este cea mai bine păstrată, dar zidăria de cărămidă și tâmplăriile parțiale de lemn par să sfideze gravitația, cele mai mari lipsuri fiind de fapt la nivelul parterului, parând cumva suspendate de sus.