Muzeu, fără să vrea

Am studiat Fizica la Universitatea de Vest din Timișoara și lucrez ca inginer de peste 15 ani. Dincolo de asta, am fost mereu creativ: producție audio, fotografie, design. Mă consider un observator atent. Iar în timpul liber, încerc să transform ce observ în imagini, în muzică. Îmi place mai ales povestea din spatele vreunui cadru, ce s-a întâmplat înainte și după el.

Breb, Maramureș, funcționează de ani buni ca muzeu în aer liber: case tradiționale din lemn, porți sculptate. Unele case au fost cumpărate și restaurate special pentru asta. L-am întâlnit în sat pe “unul dintre ultimii gospodari care au ținut bivoli”. M-a invitat în casă și mi-a povestit despre viața lui. Nu cred că a devenit parte din muzeu prin alegere. Casa lui a rămas neschimbată pentru că el a rămas neschimbat, nu pentru că a vrut să arate ceva. Iar orice modernizare practică a mediului în care trăiește (nu o restaurare): acoperiș nou, apă curentă, căldură mai bună, ar scădea din interesul pentru tradiție pe care îl stârnește spațiul acum. Dacă mediul în care trăiește devine mai bun, muzeul pierde din exponate.