rosturi structurale seismice

Arhitectura este inevitabil legată de fotografie, iar pasiunea pentru cea din urmă a crescut treptat, ajungând să fie un mijloc curent de a surprinde ineditul și locurile diferite, descoperite prin multiplele călătorii. Activând deopotrivă în practica profesională și învățământ, spațiul construit reprezintă un subiect major al fotografiilor proprii, prin varietatea și calitatea lui. Orice deplasare – mai scurtă (o conferință științifică, un târg de materiale, un concurs sportiv) sau mai lungă (o vacanță de iarnă sau de vară, o practică studențească, o expoziție mondială) – într-o locație nouă reprezintă pentru mine un prilej de întâlnire cu arhitecturi din alte zone sau culturi, imortalizând atât inovații constructive cât și tehnici tradiționale.

Într-o țară cu numeroase cutremure în fiecare zi, clădirile au între ele distanța minimă necesară pentru a permite mișcările independente ale fiecăreia în caz de seism. Ținând cont și de densitatea mare a construcțiilor, în pereții acestor rosturi structurale de sub 1 metru se regăsesc goluri de ventilație, de lumină sau chiar balcoane.