urbanizare pe curb

Arhitectura este inevitabil legată de fotografie, iar pasiunea pentru cea din urmă a crescut treptat, ajungând să fie un mijloc curent de a surprinde ineditul și locurile diferite, descoperite prin multiplele călătorii. Activând deopotrivă în practica profesională și învățământ, spațiul construit reprezintă un subiect major al fotografiilor proprii, prin varietatea și calitatea lui. Orice deplasare – mai scurtă (o conferință științifică, un târg de materiale, un concurs sportiv) sau mai lungă (o vacanță de iarnă sau de vară, o practică studențească, o expoziție mondială) – într-o locație nouă reprezintă pentru mine un prilej de întâlnire cu arhitecturi din alte zone sau culturi, imortalizând atât inovații constructive cât și tehnici tradiționale.

În practica curentă de urbanism, liniile drepte și loturile rectangulare sunt cel mai des propuse pe terenurile fără denivelări semnificative, fiind de altfel cele mai facile de gestionat și accesibile ca preț. Introducerea apei, pe de-o parte și a elementelor curbe, pe de cealaltă parte reprezintă intenții pentru dezvoltări imobiliare mai scumpe, aici fiind vorba despre o zonă periferică din metropola Buenos Aires. Dar și în această situație, perioada de timp până la urbanizarea completă depinde de evoluția economică a viitorilor locuitori.