Casa cu gradina in Jimbolia

Sunt student la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Timișoara. Demersul meu a evoluat organic din pasiunea constantă pentru cercetarea teoretică, teoria arhitecturii și explorarea spațială. Tot timpul mi-a plăcut să aduc aceste explorări în concordanță cu filosofia arhitecturală abstractă, concepte care își caută transpunerea în planul fizic, dar și cu reprezentarea arhitecturală contemporană. În practica mea, m-am bazat întotdeauna pe o analiză riguroasă a contextului și a spiritului locului. Mă preocupă profund modul în care putem crea spații atemporale, care rezistă testului timpului, operând cu structuri abstracte și metafore vizuale. Astfel, înțeleg arhitectura nu ca pe un simplu act fizic de a construi, ci ca pe o stare de căutare continuă, o încercare de a traduce idei intangibile și stări de spirit în limbaj spațial. Mă interesează în mod deosebit felul în care o idee abstractă filtrează și răspunde contextului, ajungând să prindă contur. Este fascinant procesul prin care întregul calup de informații, atât cele tangibile, cât și cele intangibile, este sintetizat și condus către o materializare fizică definitivă. Participarea la categoria „În teorie” din cadrul Premiilor Beta reprezintă un spațiu de manifestare pentru conceptele mele nevăzute. Consider că proiectele rămase la stadiul de idee poartă adesea un potențial critic valoros, oferind lecții esențiale despre procesul de negociere, căutare și dezvoltare din spatele arhitecturii aplicate.

Principala provocare este propunerea unei solutii care sa acomodeze o familie nucleara. Indiferent de scenariul imaginat, locuinta ar trebui sa ofere atat spatii intime cat si comune. Tema centrala se învârte în jurul imaginii unui spatiu de locuit care nu numai ca sprijina intimitatea individuala, ci si favorizeaza conexiunile intre membrii familiei. Spatiile imaginate, interioare sau exterioare, ar trebui sa fie intr-o relatie strans legata, prioritizand aspectele vietii familiei. Consider ca prin integrarea spatiilor liminale în acest proiect, putem crea o locuinta care nu numai ca îndeplineste cerintele functionale ale unei locuinte familiale, dar introduce si un sentiment de ambiguitate si tranzitie. Aceasta ipoteza cauta sa exploreze modul în care liminalitatea poate îmbunatati experienta ocupantilor. Obiectivul principal a fost sa creez spatii de tranzitie care sfideaza limitele conventionale, facilitând tranzitiile dintre lumile diferite ale casei. Aceste spatii materializandu se prin 2 volume de caramida care strapung volumul principal al casei vagon. Designul va introduce praguri care servesc drept puncte de interactiune între membrii familiei. Aceste spatii liminale vor încuraja schimburile spontane, favorizând un sentiment de unitate, pastrând în acelasi timp autonomia individuala. Având în vedere pasiunea familiei pentru gradinarit, un alt obiectiv este integrarea spatiilor de locuit cu gradina. Designul nu ar trebui sa ofere doar un mediu nutritiv pentru plante, ci sa includa si o zona desemnata pentru prezentarea si vânzarea produselor de casa ale familiei. Curtea devine un element esential în conectarea spatiilor de locuit cu gradina si functiile aferente acesteia. Acordând o atentie deosebita tipologiilor arhitecturale locale, solutia se va inspira din practicile de constructie ale regiunii favorizând o legatura între designul contemporan si tesatura arhitecturala consacrata. În concluzie, aceasta solutie pentru proiectul locuintei din Jimbolia îsi propune sa îmbine intimitatea individuala, integrând perfect pasiunea pentru gradinarit a familiei, abordând o tema arhitecturala a pragurilor.