Text de prezentare a autorului/biroului în limba maternă
O echipă de trei arhitecți, reprezentând două generații, totuși legați prin sensibilități și mod de abordare similare, credem în misiunea arhitecturii de a crea o lume mai decentă în jurul nostru. Sensibilitatea față de context în sensul larg și în mod special față de ambianța oferită de un centru istoric edificat majoritar la turnura secolelor 19/20 ne-a fost implantată deja începând din primii ani de studiu la Timișoara. O mare parte a activității biroului gravitează în jurul intervențiilor pe fondul construit existent și restaurarea monumentelor istorice, sursă bogată de experiențe prin care învățăm mereu că cel mai bun moderator al creativității dezlănțuite este aplecăciunea față de ceea ce există. Personalitățile complementare cu care suntem înzestrați ne ajută mult munca în echipă, dezbaterea proiectelor face parte din procesul lor natural de evoluție, cât timp mai există o șansă pentru îmbunătățire.
Descrierea proiectului în limba maternă
Școală elementară și sală de sport dau funcțiunea unei operații de chirurgie urbană, rezultând un nou edificiu semi-ascuns în versantul abrupt (cu 12m diferență de nivel) dintre școlile vechi, cel mai mare volum constuit în centrul istoric al orașului, realizat în ultimii 30 de ani.
Clădirea semi-ascunsă în versantul abrupt își expune doar fragmente atât către stradă cât și către curtea de acces dinspre vechiul colegiu reformat, iar adevăratul său volum, teșit printr-un plan imens, nu se percepe, decât prin abundența spațiilor interioare. Suprafețele verzi aferente amprentei construite se redau peisajului ridicat pe acoperișul înverzit ce preia înclinația versantului.
Pielea de cameleon își schimbă aspectul în relație cu vecinătățile ce definesc amplasamentul, strada cu casele etajate pe parcele minuscule vis-a-vis își lasă amprenta pe fațada cutată expunând doar două niveluri în imaginea stradală dominată de clădirea secesionistă a liceului "Tamási Áron", fără să afecteze silueta istorică a dealului Sf. Nicolae ce se înalță deasupra centrului istoric. Către clădirea școlii pedagogice, proiect tip aterizat cu ceva întârziere chiar aici la începutul anilor 1990, noul edificiu își întoarce o față mai abstractă, cu pielea albă ritmată de goluri orizontale ce se înfășoară pe soclul masiv, ascunzând sala de sport ce își poartă curtea școlii pe acoperișul său imens.
Traseele interioare se desfășoară pe patru niveluri între holuri de acces poziționate în articulațiile funcțiunilor majore ce compun ansamblul. Trasee exterioare variate conectează cele trei curți din jurul clădirii oferind un gradient de intimitate extins pornind de la spațiul urban și ajungând la grădina ascunsă.
