O curte interioară în practică

Absolvent al FAUT (Facultatea de Arhitectură și Urbanism Timișoara) în 2021. În prezent activez ca și arhitect la un birou de arhitectură, în timp ce urmăresc și o carieră academică, ca asistent universitar la FAUT începând cu 2023. Implicarea în cadrul facultății se desfășoară prin cursuri atât teoretice, cât și practice. Munca mea de fotograf pune accent pe explorarea și surprinderea unor cadre sau puncte de vedere unice care exprimă o înțelegere mai profundă a relației complexe dintre arhitectură și contextul în care se află. Cred că acestea ar trebui să se pună în valoare reciproc și să lucreze împreună. O arhitectură de excepție este cea care iese în evidență prin faptul că se integrează perfect acolo unde ea este.

Seria aceasta a rezultat în mod involuntar, pe parcursul mai multor ani, pe măsură ce surprindeam în repetate rânduri aceeași curte interioară, din motive diferite. În retrospectivă, imaginile și-au dezvăluit caracterul nu ca o surprindere a unui spațiu permanent, ci ca o mărturie a memoriei acesteia în continuă evoluție. Aldo Rossi susținea că arhitectura persistă nu doar prin prezența sa materială, ci și prin memoria colectivă încorporată în ea. Privite în ansamblu, aceste fotografii sugerează că memoria nu este păstrată în ciuda transformării, ci mai degrabă tocmai prin ea. Fiecare intervenție, realizată de entități diferite în perioade de timp distincte, reflectă o altă înțelegere a modului în care ar trebui folosit spațiul. Unele acțiuni sunt atente, altele indiferente; toate lăsând urme. Această curte interioară devine un palimpsest în care aproprierile succesive se acumulează, în loc să se înlocuiască reciproc. Ceea ce rămâne nu este o viziune arhitecturală singulară, ci sedimentul vizibil al deciziilor, al ocupărilor și al neglijării. Seria vorbește despre utilizarea spațiilor ca o practică continuă, în care sensul este negociat în mod constant prin utilizare și timp, iar memoria se regăsește atât în cicatrici și tranziții, cât și în permanență.