O ruptură (grijulie) în sacru

Absolvent al FAUT (Facultatea de Arhitectură și Urbanism Timișoara) în 2021. În prezent activez ca și arhitect la un birou de arhitectură, în timp ce urmăresc și o carieră academică, ca asistent universitar la FAUT începând cu 2023. Implicarea în cadrul facultății se desfășoară prin cursuri atât teoretice, cât și practice. Munca mea de fotograf pune accent pe explorarea și surprinderea unor cadre sau puncte de vedere unice care exprimă o înțelegere mai profundă a relației complexe dintre arhitectură și contextul în care se află. Cred că acestea ar trebui să se pună în valoare reciproc și să lucreze împreună. O arhitectură de excepție este cea care iese în evidență prin faptul că se integrează perfect acolo unde ea este.

Lăcașurile de cult sunt adesea vizitate cu intenția de a întruni transcendentul. Intrăm în ele în căutarea liniștii, a contemplației sau a prezenței divine. În schimb, fotografiile ne surprind cu ceva neașteptat de comun: un aspirator care străbate un covor de rugăciune, o mașină de spălat prin curtea unei moschei, un muncitor care aspiră sub altarul catedralei Notre-Dame. Mircea Eliade a descris sacrul ca o ruptură față de spațiul obișnuit – un tărâm separat de rutinele vieții cotidiene. Aceste imagini suspendă pentru o clipă această distincție. În loc să prezinte arhitectura ca un vas imuabil al sacrului, ele dezvăluie munca tăcută care îi permite să rămână așa. Ceea ce este obișnuit nu diminuează sacrul; ne reamintește că chiar și cele mai transcendente spații se bazează pe repetarea actelor cotidiene de îngrijire.