1/3
2/3
3/3
Autor(i) / Reprezentanți echipă
Ramona Buia
Profesia
Architectural Designer
Text de prezentare a autorului în limba maternă
Ramona Buia s-a născut in Timișoara în vara anului 2000. A fost crescută parțial pe terenul plat al Câmpiei de Vest a României, parțial în munții Ardealului și parțial lângă plajă, pe coasta Adriatică a Italiei.
Odată cu programul de licență și-a început și parcursul în Olanda, studiind arhitectura într-un context complet nou. După toți acești ani, și-a ancorat mentalitatea și profilul profesional într-o cultură bazată pe grijă colectivă, deschidere, experimentare și încetinirea ritmului cotidian.
Ramona este fascinată de procesele organice și anorganice care ne înconjoară, de grădinărit, de materialele naturale și recuperate, de procesele de realizare și creație și de tot ceea ce poartă o urmă, o cicatrice sau o amintire, conferind locurilor, obiectelor și materialelor o memorie și un caracter aparte.
Descrierea proiectului în limba maternă
Această serie fotografică explorează stimulii derutanți din gări. Cele trei cadre, realizate pe film color de 35 mm, surprind trei momente precedente călătoriei cu trenul. Primul moment este pregătirea mentală: sosirea anticipată la gară și încercarea de a comprima timpul de așteptare în aer liber, în fața clădirii. Al doilea este reprezentat de pregătirea fizică: descoperirea interiorului gării, citirea afișajelor, cumpărarea ultimelor necesități, căutarea peronului. Ultimul moment este cel al eventualei odihne a corpului și minții călătoare, prin ocuparea unei mici suprafețe a peronului pentru ultimele momente de așteptare. Vine trenul.
Caracterul vizual calm al cadrelor contrastează cu realitatea trăită în respectivele momente ținând secret haosul auditiv care le însoțește. Claxoane, zgomote de motoare, conversații mai mult sau mai puțin șoptite, strigăte, bipăituri, anunțuri în boxe, mașini de cafea, mai multe bipăituri, scârțâitul roților pe șine, fluierul conductorului, tropăitul pașilor pe diferitele tipuri de podele, târâitul roților de plastic ale valizelor pe aceleași podele, ploaia căzută pe acoperiș...și eu deja sunt distrasă, grăbindu-mă ca să ajung la timp la tren. Dar tu?