Text de prezentare a autorului/biroului în limba maternă
ANDREESCU & GAIVORONSCHI aniversează 36 de ani în arhitectura contemporană românească. O serie de proiecte și clădiri au obținut recunoaștere. Dintre cele peste 60 de distincții naționale și internaționale, cele mai importante sunt: Premiul European pentru Construcții din Oțel ECCS în 1997; Nominalizare pentru The Mies van der Rohe EU Architecture Award, 2008, 2012; Nominalizare shortlist la WAF, Barcelona 2010, Berlin 2016; Câștigător la BIG SEE Architecture Festival Ljubljana 2019, 2020, 2021, 2024; Premiul Trofeului Saint Gobain Gyproc al Președintelui Juriului Internațional 2021; Câștigător la GDA 2018, 2020, 2025; Premii BETA în 2016 și 2018. Prezent pe site-uri precum www.archdaily.com, www.architizer.com, www.theplan.it/eng/award-2024-Education/british-international-school...; www.facebook.com/share.. https://bigsee.eu , www.betacity.eu, etc., in expozitii la București, Cluj-Napoca, Budapesta, Leipzig, Salonic, Szeged, Viena, Istanbul, Bruxelles, Tokyo, Singapore, Berlin, Barcelona, Seul, Frankfurt, Ljubljana , Novi Sad etc.. In 2025 BRITISH INTERNATIONAL SCHOOL, HIGHSCHOOL BUILDING “ANA ŞANDOR” (Vlad Gaivoronschi, Simina Cuc) a obtinut Premiul “REPER pentru VIITOR” din cadrul BNA si PREMIUL ACADEMIEI ROMANE “DUILIU MARCU”.
Descrierea proiectului în limba maternă
De la faza de PUZ / Urban Design ISHO (2017) au fost prevăzute zone verzi clar definite atât în miezul ansamblului urban cât și în cele două curți semipublice ale clădirilor de pe malul Begăi.
A rezultat astfel Parcul Public ISHO ca inițiativă privată alături de cele două scuaruri semipublice mai sus amintite. Conceptul peisager al parcului a fost decantat în urma mai multor variante, de la cea în totalitate pe baza unei structurări parametrice de movile înverzite în urma căreia au și fost executate câteva pastile ovale înverzite, până la varianta finală ce a presupus scuarul principal poziționat pe teren neconstruit (deep green) ușor scufundat cu 45cm, configurând și un mic amfiteatru cu o zonă de interacțiune, completat cu alei, zone plantate, alveole cu locuri de stat etc. În paralel au fost definite și cele două scuaruri către Bega, amândouă parțial pe teren neconstruit, în rest întreaga dezvoltare fiind juxtapusă peste o infrastructură destinată locurilor de parcare și spațiilor tehnice. Odată cu renunțarea la realizarea unei clădiri adiacente Casei ISHO aliniată la segmentul de Inel II, parcul din miezul ansamblului a fost extins către vest cu o suprafață verde consistentă organizată, cu un relief mai ondulat și doar parțial plantată cu arbori, lăsând o zonă de teren liberă pentru a acomoda pe viitor o investiție. Suprafețele destinate plantării au avut ca principiu conceptul „Explozie de Culoare”, bazat pe dinamismul specific de manifestare al vegetației pe parcursul anotimpurilor. A rezultat un proiect complex structurat pe etaje distincte de plantare, de la arbori precum Glădiță fară Țepi, Pin Roșu, Frasin, Magnolia Galbenă, Stejar, Tei Pucios, Tisa Multitulpinala la o multitudine de plante perene și acoperitoare de sol. Odată cu Bienala de artă ARTENCOUNTERS din 2025 a fost consfințit caracterul de spațiu viu, interactiv, multisenzorial al acestui parc, în timp ce cele două scuaruri către Bega au un caracter la fel de viu colorat, dar mai liniștite. Este foarte posibil ca pe viitor, odată cu transformarea Casei ISHO într-un pol destinat artei contemporane, parcul din miez să devină și mai atractiv.
