Text de prezentare a autorului/biroului în limba maternă
Atelier Olimpia Onci este un birou de arhitectură cu sediul în Caransebeș, fondat în 2021 de Olimpia Onci-Isopescu, specializat în proiecte de arhitectură, urbanism, regenerare urbană și patrimoniu. Proiectele studioului își propun să aducă schimbări pozitive spațiilor publice și să transforme habitatele construite și naturale prin soluții sustenabile și funcționale care răspund nevoilor actuale ale comunității. Fiecare proiect este abordat cu un angajament personalizat de a contribui la dezvoltarea sustenabilă și echitabilă a mediului.
Marius Găman și Ana-Maria Branea lucrează sub numele :STUDIO ca laborator de cercetare și experimentare axat pe înțelegerea și explorarea modelelor și parametrilor urbani, a transformărilor și practicilor de planificare, a arhitecturii și designului. :STUDIO este dedicat creării de intervenții și proiecte sustenabile, dezvoltate în principal pentru concursuri sau cercetări academice. Aceste investigații și experimente au fost publicate, premiate și expuse la nivel național și internațional.
Descrierea proiectului în limba maternă
Asemenea manuscriselor medievale, șterse și rescrise, spațiul urban este și el remodelat, uneori ștergând anumite fragmente, alteori completându-se, rezultând straturi suprapuse. Astfel, apare un caracter de co-prezență, unde urmele trecutului și ale intervențiilor anterioare pot fi citite, deși necesită un privitor inițiat al (con)textului său pentru înțelegere.
Un palimpsest, strat peste strat de istorie uitată, propunerea construiește pe identitatea acestui sit, sporindu-l, prin selectarea atentă a straturilor care sunt păstrate, cât din fiecare și ce se adaugă ca un nou și cu siguranță nu ultimul strat al acestui țesut urban. Acest colaj generează un nou peisaj urban hibrid, un teren vag.
Proiectele Tabula rasa, caracteristice perioadelor moderniste și ulterior socialiste, au șters trecutul unui sit, memoria colectivă, identitatea, reconstrucția de la zero. Muzeificarea nu s-a dovedit a fi mult mai bună. Respingem aceste premise, având o viziune a istoriei acumulate, a identității conservate și a patrimoniului industrial reutilizat.
Analiza contextului a fost realizată pe trei componente: identitate, structură și semnificație. Luând în considerare individualitatea, recognoscibilitatea și specificitatea amplasamentului, clădiri, structuri sau amprente întregi au fost păstrate pentru identitate. Analizând structura ca relație spațială dintre privitor și obiectele înconjurătoare, s-au propus extensii și pavilioane. Semnificația amplasamentului a fost abordată prin legătura emoțională dintre privitor și loc, stabilind un nou centru al orașului, distinct, dar complementar rețelei existente.
Urmele fostului design al spațiului public au fost readuse la viață într-un colaj de istorii, șinele au devenit poteci. A fost propusă o viziune holistică de combinare a arhitecturii cu peisajul, clădiri ca parte a ecosistemului urban. Fiecare poate prelua rolul unei stânci, deal împădurit, câmp sau chiar păduri, în funcție de înălțimea, tipul sau fațada sa. Unele zone pot rămâne sălbatice, altele le-am putea împărți cu vecinii noștri non-umani, formând un oraș viu.
Respingând abordarea tipică de tip tabula rasa pentru renovarea și înfrumusețarea zonelor industriale/brownfield, propunem o formă de Tabula plena de conservare urbană. Am propus un catalog de intervenții de reutilizare cu 5 abordări alternative ale formei arhitecturale, care vor fi utilizate pentru fiecare parcelă în parte, în funcție de particularitățile amplasamentului, clădirii și mix funcțional.
