UN LOC PENTRU A FI IUBIT

Vlad Gaivoronschi este profesor doctor la F.A.U. Timișoara, unde predă teoria arhitecturii și indrumă ateliere de proiectare. Partener în cadrul Andreescu&Gaivoronschi, cu proiecte realizate și premii și nominalizări naționale și internaționale, premiul II la Central Glass Competition, Tokyo 1981, Premiul European pentru Structuri din Oțel în 1997, nominalizări la premiul ”Mies van der Rohe” în 2008 și 2010, selectat la WAF Barcelona 2010 și Berlin 2016, câștigător la German Design Awards în 2018, 2020, 2025, nominalizare in 2022, câștigător la Big SEE Ljubljana 2019, 2021, 2024, premiat in cadrul BETA in 2016 si 2018. Premiul Trofeului Saint Gobain Gyproc al Președintelui Juriului Internațional 2021. Peste zece premii nationale, noua carti editate . Prezent pe site-uri precum www.archdaily.com, www.architizer.com, etc., in expozitii si conferinte la București, Cluj-Napoca, Budapesta, Leipzig, Salonic, Szeged, Viena, Istanbul, Bruxelles, Tokyo, Singapore, Berlin, Barcelona, Seul, Frankfurt, Ljubljana , Novi Sad etc.. Președinte al Filialei Timiș a Ordinului Arhitecților din România în 2010-18 si membru în Comisia de Practică Profesionlă a Uniunii Internaționale a Arhitecților. Distins in 2025 cu premiul SHARE OPERA OMNIA. Pentru BRITISH INTERNATIONAL SCHOOL, HIGHSCHOOL BUILDING “ANA ŞANDOR” , impreuna cu arhitecta Simina Cuc a obtinut Premiul “REPER pentru VIITOR” din cadrul BNA 2025 si PREMIUL ACADEMIEI ROMANE “DUILIU MARCU” pentru anul 2023.

Takamasa Yoshizaka a realizat proiectul pavilionului Japoniei pentru Giardini – Bienala de la Veneția în anul 1956 cu dorința de a crea ceva viu – „creating something involves giving it life”. Ce poate fi mai viu decât ceva care-ți devine drag? Este ceea ce curatorul expoziției japoneze de la Bienala de la Veneția din 2023 Maki Onishi punea în discuție expunând „in theory” și nu numai proiectul inițial al pavilionului, nașterea sa, devenirea sa. Dacă privesc înapoi la expozițiile pe care le-a găzduit în ultimii peste 30 de ani de când am vizitat mereu bienala, mai ales cea de arhitectură, pot spune că „in practice” a reușit, și „in time” s-a reinventat mereu, plecând de la un pattern formal/spațial plin de potențial. Dincolo de „in practice” opus lui „in theory” rămâne ceva care reușește mereu să susțină povești minunate despre viață, artă și arhitectură. Doi ani mai târziu, în 2025, atingând tema generală a bienalei INTELIGENS, a reușit să devină SCENA pentru diferitele inteligențe în dialog.