unica constantă este grija

Ramona Buia s-a născut in Timișoara în vara anului 2000. A fost crescută parțial pe terenul plat al Câmpiei de Vest a României, parțial în munții Ardealului și parțial lângă plajă, pe coasta Adriatică a Italiei. Odată cu programul de licență și-a început și parcursul în Olanda, studiind arhitectura într-un context complet nou. După toți acești ani, și-a ancorat mentalitatea și profilul profesional într-o cultură bazată pe grijă colectivă, deschidere, experimentare și încetinirea ritmului cotidian. Ramona este fascinată de procesele organice și anorganice care ne înconjoară, de grădinărit, de materialele naturale și recuperate, de procesele de realizare și creație și de tot ceea ce poartă o urmă, o cicatrice sau o amintire, conferind locurilor, obiectelor și materialelor o memorie și un caracter aparte.

Grija apare în nenumărate forme în viețile noastre. Acest proiect fotografic își axează atenția către grija perpetuată în orașele în care trăim astăzi. Orașul devine mediatorul dintre îngrijitori și îngrijiți, iar fiecare dintre noi îndeplinește fiecare dintre aceste roluri în diferite momente și în diferite împrejurări. Viața domestică este ușurată datorită infrastructurilor urbane de aprovizionare, canalizare, mentenanță și restructurare. Orașele în care trăim sunt în continuă adaptare și readaptare la necesitățile noastre, dar și la progresul tehnologic rapid pe care l-a nutrit omenirea în ultimele decenii. Menținerea curățeniei, creșterea capacității facilităților și mentenanța imaginii mediului construit și peisagistic sunt manifestări ale grijii abordate în cadrele imortalizate pe film color, în Zürich, Madrid și Eindhoven, în cadrul acestei serii fotografice. Plasarea și culegerea resturilor domestice de pe străzi reprezintă numai unul dintre exemplele care definesc grija pe care orașul o manifestă pentru noi. Sau este cumva grija pe care o oferim noi orașului? Sau o oferim nouă înșine? Să nu mai vorbim de macarale și de omniprezența lor în viața orașului de zi cu zi: ceva este mereu în proces de a fi construit, reconstruit, renovat sau transformat. Și chiar aceasta am putea spune că este frumusețea orașului contemporan. Același lucru poate fi spus despre schele și parcursul lor fascinant în viețile noastre. Cine ar fi crezut că vom ajunge să îmbrăcăm picioarele acestor structuri pentru a-i proteja pe trecători de excrescențele lor tăioase? Ele au devenit o constantă de o asemenea anvergură, încât ne-am văzut nevoiți să le readaptăm pentru o prezență mai puțin temporară decât cea anticipată în trecut. Acest eseu vizual subliniază pluralismul grijii din mediul urban contemporan, lăsând la interpretarea fiecăruia cine este, de fapt, subiectul grijii și cine este obiectul ei.