Liliana - Mihaela Petrovici este arhitect, lector la Facultatea de Arhitectură din Iași și creator de proiecte de educație arhitecturală pentru copii și tineri: ”ORAȘUL CA ATMOSFERĂ”, ,,IAŞI NE.MAI.VĂZUT. Povești. Arhitectură”, ,,ORAȘUL CU FERESTRE COLORATE”, și ,,CASE ALBASTRE”. Începând cu 2017, a organizat numeroase tururi ghidate, ateliere de creație, concursuri de arhitectură șj expoziții pentru promovarea arhitecturii și a patrimoniului mai puțin cunoscut din orașul Iași, cofinanțate MeD și de OAR, din taxa de timbru pentru arhitectură. În perioada 2017-2018 a fost arhitect voluntar în programul „De-a arhitectura”, În 2019 a obținut PREMIUL REGIONALEI DE ARHITECTURĂ MOLDOVA RAM la Secțiunea 5 - Studii, proiecte, arhitectură participativă pentru proiectul cultural ”Iași ne.mai.văzut”. Liliana Petrovici este autoarea a 25 de articole pe teme interdisciplinare în publicații științifice naționale și internaționale. Este coautor în volumele colective „Spaţiu Arhitectural. Spaţiu Urban” din 2013 și ,,Peisaj cultural, arhitectură, tendinţe” din 2012. În 2021 a publicat cartea ,,ARHITECTURA & COMUNICARE”, la Editura Ion Mincu din Bucureşti.

Seria de evenimente centrată pe fotografie ,,ORAȘUL CA ATMOSFERĂ” este dedicată studenților și urmărește valorificarea laturii experiențiale, exploratorii în procesul de înțelegere a arhitecturii. Tururile ghidate, atelierele, expozițiile și concursurile ,,Orașul ca atmosferă. Iași ne.mai.văzut” utilizează fotografia ca instrument didactic, analitic și descriptiv, deosebit de util pentru a observa mediul construit și a înțelege relația dintre oraș și oamenii care îl locuiesc. Atmosfera orașului este un câmp de energie specific locurilor, conturat de fragmentele de construcții vechi și noi, precum și de mișcarea de zi cu zi a oamenilor. În tumultul transformărilor continue a orașului, atmosfera este dinamică și își păstrează în același timp identitatea, făcându-l unic și trăit diferit de oricare alt loc de pe Pământ. Atmosfera este spațiu emoțional, o entitate pe care nu o putem delimita fizic. Nu are o existență materială conturată sau palpabilă, dar poate fi percepută și înțeleasă, redată în imagine, reinterpretată semantic și compozițional, ceea ce o face un subiect deosebit de interesant pentru arta fotografică. Fotografia de arhitectură poate ilustra în mod interpretativ atmosfera caracteristică secvențelor diverse din mediul construit. Fiind un vehicul de comunicare purtător de emoție și semnificație, fotografia este potrivită pentru captura specificitatea imaginilor urbane și a le valoriza în discursuri vizuale memorabile. Atelierele Iași ne.mai.văzut utilizează metode didactice participativ-creative, tinerii prezenți fiind încurajați să exprime prin arta fotografică o viziune personală asupra arhitecturii mai puțin cunoscute și să transmită mesaje vizuale care să influențeze prin expresivitate și semnificație percepția publicului asupra orașului Iași. Temele de creație propuse aduc în atenție segmente istorice mai puțin cunoscute din orașul Iași, descoperind spații urbane valoroase din punct de vedere al ambianței arhitecturale și cu un bogat câmp semantic istoric și cultural. Secvențe urbane pitorești sunt interpretate creativ în discursuri vizuale alcătuite din spațiu, lumină, materialitate și memorie. Compozițiile fotografice realizate de participanți ilustrează unicitatea și vibrația orașului, relevând imagini spațiale ce emană trăiri aparte, farmecătoare de-a lungul micilor străzi istorice ascunse. Atmosfera dinamică, fremătând de viață a orașului mai puțin văzut capătă uneori o cromatică intensă, vie, altădată straturi profunde cenușii.