Alexandru-Aurel Tudoroiu

Autor(i) / Reprezentanți echipă

Alexandru-Aurel Tudoroiu

Profesia

Arhitect absolvent

Colectiv/birou

Alexandru-Aurel Tudoroiu

Locația proiectului

Turulung-Vii, România

Dată început proiect

Octombrie 2025

Dată finalizare proiect

Iulie 2026

Credite foto

Alexandru-Aurel Tudoroiu

Text de prezentare a autorului/biroului în limba maternă

Sunt absolvent al Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara, iar parcursul meu a fost completat de mobilități internaționale, ateliere, concursuri și experiențe de practică în mai multe birouri de arhitectură. Mă interesează în special felul în care un proiect poate porni din caracterul unui loc și poate răspunde firesc contextului, fără să îl domine. Sunt atras de relația dintre arhitectură și peisaj, de materialitate, de spațiile intermediare și de modul în care interiorul și exteriorul pot funcționa împreună. Îmi place să urmăresc proiectul de la idee și primele schițe până la rezolvarea lui finală, păstrând o direcție clară și coerentă. Participarea la ateliere și la concursuri de arhitectură, atât individual, cât și în echipă, mi-a oferit ocazia să explorez contexte și moduri de lucru diferite. Aceste preocupări se regăsesc și în proiectul meu de diplomă, „Centrul ecvestru Turulung-Vii”, gândit ca o arhitectură discretă, strâns legată de teren, vegetație și peisajul rural al locului.

Descrierea proiectului în limba maternă

Centrul ecvestru Turulung-Vii pornește de la ideea că peisajul trebuie să rămână elementul principal, iar arhitectura să urmeze logica locului. Ansamblul leagă echitația, cazarea și experiența rurală prin volume joase și fragmentate, așezate după panta terenului, pentru a reduce impactul vizual și a separa clar fluxurile publice, tehnice și ecvestre. Structura din glulam și CLT apropie construcția de caracterul natural al sitului și permite deschideri ample, fiind completată punctual de beton armat. Lemnul și oțelul corten, ales pentru tonurile apropiate de culorile peisajului, definesc o materialitate caldă și firească. Acoperișul verde continuă vegetația existentă peste funcțiuni, prin plante locale prezente atât pe acoperiș, cât și între volume. El unește corpurile printr-un parcurs protejat, menține relația permanentă cu exteriorul și integrează arhitectura într-un peisaj continuu. Rezultă o intervenție născută din particularitățile sitului.