Text de prezentare a autorului/biroului în limba maternă
Denisa Bîrlan este arhitectă, absolventă a Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara. Practica și interesele sale se află la intersecția dintre arhitectură, artă și istorie.
Descrierea proiectului în limba maternă
Ansamblurile industriale, odinioară expresie a prosperității și a progresului începutului de secol XX, au devenit astăzi simboluri ale decăderii, victime ale unui sistem în tranziție. Prin amplasamentul și gabaritul lor, fostele spații industriale și-au pus amprenta asupra orașelor, condiționând structura acestora.
Proiectul abordează provocarea majoră generată de starea avansată de degradare în care se află fosta moară mecanică din Timișoara. Soluția se articulează în jurul creării unui discurs interpretativ asupra mecanismelor ce funcționau în trecut în interiorul morii. Se păstrează relațiile vizuale ce existau între procesele tehnologice din trecut, refuncționalizând moara într-un centru educativ-cultural ce înglobează o zonă de creație în corpul silozului (ateliere pentru arte digitale și arte performative), urmând ca materialele create să fie expuse în corpul vechii mori.
După decenii în care situl a fost inaccesibil, proiectul redeschide moara către comunitate.
În trecut, exista o platformă/un ascensor de transport de-a lungul canalului Bega. Se urmărește activarea și reinterpretarea acestei relații din trecut printr-un elevator și o pasarelă conectate la zona de expoziție/evenimente.
În ceea ce privește organizarea și interpretarea spațiului interior, proiectul își propune să recupereze și să educe asupra mecanismelor și relațiilor spațiale formate în trecut de moara cu valț. Grânele se mișcau de jos în sus și de sus în jos prin intermediul elevatoarelor și al altor echipamente. Aceste relații, formate între procesele tehnologice, sunt interpretate în proiect ca relații pe verticală între spații. Utilizatorul ia locul spicului de grâu, iar mecanismul măcinatului se transformă în mecanismul percepției spațiale.
Șarpanta eclectică este reinterpretată printr-o structură metalică contemporană, materialul evocând progresul tehnologic și marcând dialogul dintre vechi și nou.
Frontonul va fi refăcut, deoarece reprezintă un element definitoriu în estetica fațadei principale dinspre Splaiul Nicolae Titulescu și, de asemenea, pentru a păstra imaginea arhitecturală istorică a morii. Se păstrează accesul principal, prin intermediul unui amfiteatru deschis care pune în valoare masivitatea și monumentalitatea morii.
/
Proiectul a fost realizat în 2024, când Moara Prohaska încă exista. Demolarea sa ulterioară, în 2026, transformă retrospectiv propunerea într-un scenariu posibil de recupererare a unui edificiu astăzi pierdut.