Muzeul Textilelor

Timea Borșan, absolventă a Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara, dezvoltă o practică ce îmbină arhitectura cu expresia artistică și cercetarea. Interesele sale gravitează în jurul patrimoniului cultural, al textilelor și al relației dintre spațiu, materialitate și experiența umană. Prin activitatea sa explorează procesele creative și dialogul interdisciplinar ca instrumente de proiectare și de interpretare a spațiului construit.

Proiectul propune extinderea Muzeului Textilelor din Băița, Hunedoara, prin reorganizarea ansamblului existent și inserția unui nou corp. Intervenția păstrează cele două clădiri care definesc incinta și le atribuie roluri complementare în noul program. Casa tradițională, Corpul A, găzduiește funcțiunile cu acces liber, reunind Art Café-ul, biblioteca și atelierele dedicate practicilor textile. Corpul B este ocupat de spațiul multifuncțional și rezidențele pentru artiști și cercetători. Între clădirile existente și noua intervenție este amenajată grădina tinctorială, cu specii utilizate pentru obținerea coloranților naturali. Corpul nou (B’) concentrează funcțiunile muzeale care impun condiții specifice de conservare și expunere. Colecția este adăpostită într-un soclu mineral, a cărui expresie reinterpretează gardul existent din piatră. Deasupra acestuia, anvelopa vitrată este dublată de o membrană textilă exterioară. Structura din lemn rămâne perceptibilă prin fațadă, conferind registrului superior caracterul unei arhitecturi ușoare și permeabile. Scara elicoidală este amplasată central și transpune arhitectural mișcarea de rotație a fusului. Ea conectează spațiile dedicate colecției cu stațiile expoziționale. Prin distribuirea programului între construcțiile existente, grădină și corpul nou, proiectul abordează muzeul ca ansamblu, în care patrimoniul textil este păstrat, studiat și transmis prin experiența directă a materialului și a practicilor asociate acestuia. Arhitectura propusă susține o misiune deja asumată de Muzeul Textilelor: aceea de a privi patrimoniul local dincolo de limitele geografice ale regiunii. Din Băița, în contextul cultural al Țării Zarandului, textilele românești sunt așezate alături de colecții internaționale, într-un cadru care permite citirea lor ca parte a unei culturi textile universale.