ORMA - Arhiva muzeală dedicată conservării, restaurării și educației muzeale

Sunt Denisa Petra Boț, absolventă a Facultății de Arhitectură și Urbanism din cadrul Universității Politehnica Timișoara. Pentru mine, arhitectura începe cu răbdarea de a observa și cu întrebările potrivite. În timpul celor șase ani de studiu, mi-am construit treptat propria perspectivă asupra arhitecturii, atât prin proiectele dezvoltate în cadrul facultății, cât și prin experiențele pe care le-am căutat dincolo de atelier. Participarea la concursuri de arhitectură pentru studenți și implicarea în activități de voluntariat mi-au oferit ocazia de a întâlni alte moduri de a lucra, de a colabora și de a privi profesia. Sunt interesată de arhitectura care pornește de la înțelegerea unui loc și a oamenilor care îl folosesc, dar care nu se limitează la ceea ce este deja cunoscut. Îmi place să cercetez, să pun lucrurile sub semnul întrebării și să caut legături între diferite scări și perspective ale unui proiect. Pentru mine, arhitectura nu este doar despre obiectul construit, ci și despre relațiile pe care acesta le poate crea cu locul și cu oamenii. Cred că arhitectura își găsește valoarea atunci când creează dialog, răspunde cu sensibilitate contextului și apropie oamenii de spațiul pe care îl trăiesc.

ORMA (urmă) pornește de la o problemă a patrimoniului muzeal din România: condițiile de depozitare și accesul limitat la colecții, explorată prin contextul Muzeului Județean Satu Mare. Proiectul reinterpretează arhiva ca spațiu al descoperirii, unde conservarea, restaurarea și educația devin vizibile publicului. Conceptul pornește de la un gest familiar: felul în care păstrăm lucrurile. Obiectele ajung într-un dulap, așezate pe rafturi, unele vizibile, altele ascunse, fiecare păstrând o parte din memoria celui care le-a adunat. Deschiderea lui devine un act de descoperire, în care conținutul se dezvăluie treptat. Din această imagine domestică pornește arhitectura proiectului. Dulapul devine metaforă spațială, iar raftul, element generator. Volumele se suprapun, se retrag și se intersectează, iar golurile dintre ele creează spații de circulație, lumină și descoperire, construind o succesiune de praguri și cadre vizuale. Repetarea și multiplicarea raftului formează o arhitectură densă și stratificată, în care conservarea coexistă cu cercetarea și spațiile publice. Parcursul urmează logica unui labirint al descoperirii, prin camere, intersecții și relații vizuale, orientat de lumină, deschideri și perspective neașteptate, astfel încât traseul nu oferă o imagine completă dintr-un singur punct, ci construiește treptat relația dintre obiect, spațiu și vizitator. Proiectul nu se naște pe un sit neutru. Locul pe care se așază poartă propria memorie: în trecut, aici a existat o grădină de zarzavat, un spațiu al cultivării, al răbdării și al timpului lent. Această memorie este continuată printr-o grădină urbană redată comunității, punând în relație timpul conservat al obiectelor cu timpul viu al naturii, aflat într-o continuă transformare. Contextul cartierului interbelic, cu scara specifică și structura urbană stabilă, definește proporțiile și forma proiectului. La nivel urban, pasarela pietonală care străbate arhiva si trece peste Someș prelungește traseul străzii și conectează arhiva cu cartierul Micro 16. Materialitatea se integrează cu contextul, iar transparența devine instrument de conștientizare: patrimoniul este protejat, dar nu ascuns, deoarece ceea ce este văzut poate fi înțeles și prețuit. Astfel, ORMA își propune să devină un conector între generații, un spațiu care păstrează și transmite urmele trecutului către viitor.