Revitalizarea Depozitului de tramvaie din Timișoara. Centrul de Arte SCENE+

Radu Dumitran este proaspăt absolvent al Facultății de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, interesat de relația dintre arhitectură, memorie și reprezentare. În practica sa explorează modul în care cercetarea teoretică și experimentul vizual pot contribui la dezvoltarea unui proces de proiectare critic și coerent. Interesele sale se concentrează asupra patrimoniului industrial, reutilizării adaptive și dialogului dintre intervențiile contemporane și straturile existente ale orașului. În paralel cu proiectarea de arhitectură, dezvoltă proiecte de vizualizare arhitecturală și explorări grafice, considerând reprezentarea un instrument de cercetare, proiectare și comunicare. Își dorește să lucreze în contexte interdisciplinare, alături de oameni preocupați de experiment, reflecție critică și colaborare. Consideră că arhitectura își găsește relevanța prin capacitatea de a crea conexiuni între idei, oameni și locuri și urmărește să își dezvolte practica profesională în această direcție.

Orașele nu dispar prin demolare, ci prin suprascrieri succesive. Fiecare infrastructură abandonată conservă simultan ceea ce a fost și ceea ce încă refuză să devină. Depozitul de Tramvaie din Timișoara reprezintă una dintre aceste suspendări: un teritoriu industrial în care memoria nu funcționează ca relicvă, ci ca material de proiectare. SCENE+ nu urmărește restaurarea sitului și nici substituirea acestuia printr-o imagine contemporană. Proiectul operează asupra tensiunii dintre permanență și transformare, înțelegând patrimoniul industrial ca un sistem deschis, capabil să producă noi relații urbane fără a-și pierde identitatea. Arhitectura nu completează golurile existente, ci le transformă într-un mecanism de generare a spațiului. Intervențiile noi nu caută continuitatea formală cu structurile istorice. Ele apar ca obiecte autonome, aproape străine, introduse deliberat pentru a evidenția diferențele dintre epoci și pentru a transforma contrastul într-un instrument compozițional. Situl devine astfel un palimpsest activ, în care vechiul și noul nu coexistă prin reconciliere, ci prin negociere permanentă. Programul dedicat artelor contemporane amplifică această logică. Expozițiile, instalațiile, performance-ul și spațiile publice ocupă fostele hale industriale fără a le anula memoria productivă, substituind fluxurile de producție cu fluxuri culturale. În acest proces, patrimoniul încetează să mai fie obiectul conservării și devine infrastructura unei noi forme de urbanitate. SCENE+ propune, astfel, mai mult decât reconversia unui ansamblu industrial. Proiectul testează posibilitatea ca arhitectura să opereze simultan asupra timpului, memoriei și orașului, transformând conflictul dintre straturile istorice într-un nou principiu de organizare spațială.